Funny Captcha

It Made My Day

Cauza si defect

Dupa cea mai darnica iarna, in ceea ce priveste zapada – adica cea mai iarna iarna din ultimii 25 de ani (m-am inselat cand am zis 15) o sa auzim des un cuvant: Inundatii. Am fost mai devreme prin centrul Bucurestiului unde toate mormanele uriase de zapada se topesc repejor (la cat de mari sunt o sa dureze destul de mult oricum). Imaginati-va cat o sa se urle in viitorul proxim atunci cand viiturile cu sloiuri de gheata or sa mute case cateva sute de metri in aval. O sa fie foarte funky fresh.
Noi, desi o sa o ducem mult mai bine decat nefericitii stabiliti langa cursurile de apa, o sa ne vaitam (si pe buna dreptate) ca Micul Paris e un jeg fara canalizare in care noaptea strazile se transforma in sticla. O sa ne udam des la picioare si o sa ne rupem membrele, una cate una, pana cand o sa ajungem sa ne taram in limba pana la camera de garda a vreunei glume, denumita comic de tot: spital.

Daca nu era de ajuns, mai avem. Temperaturile inca nu sunt suficient de ridicate pentru a ne plimba pe bulevarde cu ochelari de musca. E chiar de tremurat afara, iar partea proasta e ca nu prea mai sunt rezerve de combustibil (carbuni, petrol, pacura, etc) prin tara pentru incalzirea maselor. Pentru cateva zile mai avem, asa ca nu va agitati. In Bucuresti se minte ca nu-i bai. Sa credem? Vara cand incepe?

In plus: Am vazut la Phane un link foarte interesant. Menestrelul Transporcurilor, Radu Berceanu, ne canta pe sub geam ca suntem in rahat adanc, sau…in gropi adanci. Am citit aici ca iarna asta a fo’ mult prea costisitoare din cauza zapezii iar in lunile care urmeaza se vor termina fondurile pentru reparat drumuri. Asta dupa ce a incasat bani de la buget cu roaba, “vorba” designerului.

Cheltuieli prea mari si cu masinile astea. Tocmai am platit impozit mai mare pe masina mea decat a platit mama pentru apartament. Banii pe care ii dam statului se duc intr-o gaura neagra, misterios. Dupa ce auzim toate astea, mai dam vreo sansa petitiei?

De iarna

Avand in vedere ca e iarna cum nu cred ca a mai fost de chanshpe ani, iar eu sunt la Campulung, unde ninge frumusel, o sa mai ajung eu oare la Bucuresti maine? Acolo viscoleste, se inchid scolile si mor bosorogii in apartamente cu 5 camere in care continua sa locuiasca desi au ramas singuri si nu au cum sa-si plateasca nici impozitul. Imagine tipica, un fel de deja vu de acum cateva saptamani cand a mai fost cod meteo. Radem, glumim, dar eu si Mada trebuie sa fim in Bucuresti luni dupa-amiaza. Sa inventeze si astia un cod violet, sa influenteze energetic vremea.
Ma duc sa-mi curat ascona de zapada, sa ies la un gratar pe ninsoare, ca ski-ul l-am taiat azi din program!

Mda, vremea in capitala din camp suge macsim:

Bonul de haur

Vineri seara am mers cu Mada pana in AFI Cotroceni ca sa cumparam un cado’ pentru tatal ei. Ne-am invartit pana ce am gasit ceea ce cautam dupa care am continuat sa ne plimbam prin magazine.
Am intrat intr-un magazin de toale si am aruncat cu privirea pe-acolo. La iesire ne opreste gogul de la paza ca sa imi verifice mie rucksackul asa ca ma conformez, neavand nimic de ascuns. Aici situatia devine interesanta. In rucksack aveam cateva batoane de cereale, cadoul tatalui Madalinei si geaca mea cea noua, cumparata cu o saptamana in urma. Gogul, foarte suspicios ma privea si asta mai ales dupa ce i-am spus ca e geaca mea, cumparata cu o saptamana in urma din, culmea, chiar un magazin al “brandului” (ca sa sune de cacat) in care ne aflam si acum.
Dap, aveam in rucksack fix un produs care se gasea si in magazinul asta din Cotroceni doar ca il cumparasem cu o saptamana in urma din Baneasa. Don’t you just love coincidences? Mai mult decat atat, si Mada avea pe ea o geaca cumparata tot de la acelasi producator. Noroc ca mi-am dat seama ca inca mai am in portofel bonul de la geaca. Am inceput sa-l caut, timp in care paznicul deja imi luase geaca din rucksack si incepuse sa ne indrepte inspre interiorul magazinului. L-am intrebat daca par suspect sau doar face un control de rutina si mi-a zis ca “rutina”, dar nu prea l-am crezut. Apoi l-am intrebat daca nu au camere de supraveghere dar nu a raspuns. Oricum, dupa cateva secunde tensionate am gasit bonul salvator si i l-am aratat. A facut o fata de genul “mda” si mi-a dat geaca inapoi dupa care am plecat nestingheriti.

Acum nu pot sa nu ma gandesc la cateva chestii:
Am fata de infractor?
Daca nu aveam bonul imi confisca geaca mea cumparata cu banii mei , si ma transforma in infractor?
Daca o intreba si pe Mada de haina ei?
Cacaturile alea de haine nu au piuitoare pe ele? Cum se presupunea ca l-as fi scos eu?

Am reactionat totusi foarte calm desi el nu era tocmai politicos si m-a facut sa ma simt putin hartuit. Puteam sa-l pun sa-si miste hoitu’ si sa verifice inregistrarile dupa care sa fac scandal sau sa cer ofrande de mir si carne de miel. Sau macar niste scuze mizere. Am realizat totusi ca gogu’ doar se prefacea ca munceste, ca si-asa e inutil, si ca probabil trebuie sa se mai ia de oamenii cu rucksack atunci cand e seful de tura cu ochii pe el. Plus ca toata distractia asta era pe timpul meu.
Noi sa fim sanatosi…ei sa moara dreacu’ inecati cu cacat. Traiasca bonul de haur!

Sisif l-a dat dracu’ de bolovan

Cu mare placere tin sa precizez ca s-a terminat sesiunea. Imediat m-am grabit sa ma betivesc cu niste tuica fiarta si putina bere pe coridorul caminului de teama ca o sa incep in curand sa primesc pe mail rezultate de la examene. Nepermis ar fi fost sa mi se strice bucuria asa de repede si de-asta am rezolvat sfarsitul sesiunii fara ezitare.
Acum, sa va povestesc despre cum se simte pamantul diferit sub picioare cand termini sesiunea? Sa va zic si despre cat e de misto sa nu-ti pui ceasul sa sune pentru a te trezi dimineata? Sau cat de bine e sa nu te preseze timpul?! Nu, nu va pot spune toate astea, cum nu va pot spune nici cat e de placut sa nu alergi dupa fiecare RATB, pentru ca unii nu au terminat sesiunea inca. Dar nu-i bai, termina ei

Fara indoiala pot spune ca a fost sesiunea cea mai dificila, urmand tendinta naturala a lucrurilor de a se duce dracu’ cat mai tare. Si m-am si stresat cel mai mult, atipic pentru mine. Or sa vina rezultatele si pute a tragedie.

Nota optimista: am slabit 1.5 kg de cand am inceput sa urmez cateva reguli (mai mult sau mai putin).

Sapte mesteri mari

Calfe si zidari. Nu asa era? Asta ar fi nevoie pentru fatada Universitatii de Arhitectura si Urbanism Ion Mincu, cativa mesteri (poate de la facultatea de constructii, lol, ma bate Madalina) care sa le repare hidosenia de cladire. Nu-i nimic, acum putin timp a luat foc UniBuc, acum se dezintegreaza vecina de peste Edgar Quinet. Si se dezintegreaza serios, cam pe toate partile. Hmmm, de un’e o sa ieie ei o domnita pe care sa o zideasca, numa’ de s-ar opri blestemul? Traim intr-o tara in care facultatea de arhitectura (singura din Romania acreditata oriunde in lume) are sediul in cea mai urata cladire de pe strada, si care in plus fata de asta se mai si darama la primul dezghet. Cred ca studentii de acolo ar fi chiar foarte calificati sa-si proiecteze o noua cladire, una demna. Acum, de unde bani?
Alta intrebare: daca se darama de tot, unde o sa mai scrumeze atatia studenti? In scrumiere? Ce, au innebunit?

Hai sa va arat despre ce vorbesc:

Cum era sloganul ala al lor? “No sleep, no food, ne cade cladirea in cap. Go Architecture!”

Postare noua pe StingeTelevizorul

De data asta avem un guestpost marca Designerul.

Aruncati cu privirea aici.

If I had this

I would crash it in a ditch.

Vă

Atât!

Progresam!

Petitia a strans deja 3000 de semnatari din Campulung si din restul tarii. Am inlocuit de ceva vreme si bannerul din sidebar cu unul mai mare si mai flashy, cu efect mult imbunatatit. Va rog, daca nu ati semnat inca pentru repararea drumului dintre Campulung si Pitesti (DN 73) sa o faceti acum.

Semnati.